Despre mine

Fotografia mea
M-am nascut pe 08.05.2009 in Timisoara, intr-o zi de vineri, la ora 13.00. Nu prea am plans cand am venit pe lume pentru ca eram foarte obosit si speriat de tot ce se intampla in jurul meu. Pana la urma mi-am dat drumul incet dar sigur, mai ales pentru ca cineva imi umbla in nas, dar m-am linistit cand o mana m-a ridicat si m-a asezat apoi pe pieptul mamei. In rest nu prea imi mai aduc aminte nimic din primele zile, pentru ca dormeam mult. Acum sunt mai maricel, in 08.11.2009 fac 6 luni, imi place sa ascult ce se intampla in jurul meu, sa mananc fructe pasate si sa ma joc cu manutele. Dar cel mai mult imi place sa fiu bagat in seama.

duminică, 9 mai 2010

Rares, te iubim!


Rares a implinit 1 anisor! Ieri.
Am planificat demult aceasta zi, pentru ca mi-am dorit sa fie una speciala pentru el, si pentru noi, si pentru toti cei care trebuiau sa vina la noi.
DIn fericire ploaia nu ne-a dat peste cap planurile, pentru ca totul s-a petrecut la curte, unde stam acum. Da, se vede ca nu am mai postat demult... Avem vesti. Ne-am mutat. Stam tot in Peciu, dar ne-am mutat la mama. Din pacate proprietarul casei in care locuiam si-a schimbat total comportamentul fata de noi incepand din vara anului trecut si a avut cateva tentative de a ne da afara, pana la urma ne-am inteles sa eliberam casa pana la 1 mai, ceea ce am si facut. Pentru cei din Peciu care poate mai citesc acest blog, numele celor care n-au avut ce face si au trebuit sa-si bage nasul in viata noastra sunt: fam. Liciu si Walter din Gopingen - Germania. Pe care nu i-am deranjat niciodata cu nimic asa cum nu am facut-o nici cu proprietarul, deci nu stiu care a fost motivatia lor de a ne vedea iesiti din casa respectiva. In fine... mai bine inchei paranteza pentru ca stric bunatate de postare cu oameni care nu merita atentia mea si nici atata bataie de cap, doar pentru ca pentru mine sunt total lipsiti de bun simt si respect.
Asadar, revin la Rares si cea ma speciala zi din ultima perioada. Planurile nu ni le-a stricat nici virusul urat care nu l-a lasat in pace pe Rares care cu cateva zile inainte de ziua lui a facut rosu in gat si febra 39, cat n-a avut niciodata in viata lui de m-am speriat groaznic... din fericire in 2 zile totul a revenit, cat de cat, la normal, dar la un moment dat ne gandeam sa amanam petrecerea. Rares acum este bine, mai luam doar niste pastilute...
Si, pentru ca totul trebuia sa fie perfect, a fost si soare, a fost si cald, a iesit si glazura la tort!!!, i-am taiat si motul (acum buclele au ramas doar in spate :(, dar cresc ele inapoi si pe frunte) si puisorul nostru a implinit 1 ANISOR!!!
Cu toate acestea, pentru mine ziua a fost mai trista decat ma asteptam. Si am incheiat-o plangand, pentru ca ma doare sufletul cand vad ca Rares nu e bine, cand vad ca Rares nu intinde mana dreapta sa linga frisca de pe tort, cand vad ca Rares inca nu poate sta in fundulet, cand vad ca Rares inca nu se bucura cand primeste o jucarie. Cateodata, cu tot optimismul care ma caracterizeaza, nu pot sa nu ma intreb: oare e posibil sa nu fie niciodata un copil perfect sanatos? sa nu-si revina complet? poate imi doresc atat de mult sa fie bine si nu sunt capabila sa vad si sa accept realitatea? Nu stiu... stiu doar ca uneori simt ca nu mai pot si ca e al naibii de greu dar ca n-o sa ma dau niciodata batuta. Si ca voi face tot posibilul ca Rares sa fie bine. Candva... oricat de indepartat ar fi acel candva.
Si acum, ca sa incheiem intr-o nota optimista, ia mai luati cateva poze. Nu-i asa ca Rares e un scump? :)
vai, ce se intampla??? ce-mi faceti???!

eu sunt ala din carut, sunt un print!!!

hei, tu! ce faci acolo?




voi stiti cat ma iubesc astia doi?









Dar mai lasati-ma in pace!





Voi chiar nu intelegeti ca m-am saturat de facut poze?!






Nu vreau sa suflu, nu vreau si gata!


Acum as manca si eu un pic' de tort si voi nu ma lasati!!!


Ce frumos a fost, pacat ca se termina!


Chiar asa s-a intamplat???


Na bine, eu nu mai pot, ma duc sa ma culc... noapte buna.